Ciudată sintagmă. Dacă o mai foloseşte cineva… Astăzi ne e teamă să nu jignim minorităţile religioase, de aceea apelăm mai repede la “sărbători fericite”, că doar fiecare sărbătoreşte ce vrea… Dar uităm că totul a început de la Sărbătorit, pe nume Isus Cristos, de acolo vine numele, data şi bucuria. Dar nu, lumea sărbătoreşte fără a-şi aminti ce sărbătoreşte cu adevărat. Uităm care e scopul, dar nu uităm de lista lungă, de masa plină, de cadourile multe, de neamurile ce trebuie să apară din moment în moment… Şi abia apuci să înghiţi 2 sarmale şi-o felie de cozonac şi Crăciunul a şi trecut, ne reintrăm în ritmul de dinainte şi trăim cu speranţa următorului concediu.

Dar unde-i adevarata bucurie când în mall-uri lumea se bate pentru o haină la reducere, sau fuge cu coşurile pline de alimente prin supermarketuri? Crăciunul nostru, din păcate ia din ce în ce mai mult doar conotaţii comerciale şi nu spirituale. Ce mi se pare cel mai bizar este că acesta ajunge să fie sărbătorit în ţări care n-au nimic de-a face creştinismul…

Prea multă agitaţie, prea mult fast, şi prea puţin apucăm să rememorăm cu adevărat evenimentul care ne-a adus azi aici. Odată, demult într-o iesle, Dumnezeu cobora în cea mai curată formă pe pământ, ca un copil,inocent şi nepătat de murdăria lumii în care intra. Venea, ca nu mult mai târziu să moară pentru păcatele lumii care n-a vrut să-l primească. I-au găsit loc doar într-o iesle săracă, umilă. Viaţa i-a fost în pericol de mic, şi pe măsură ce creştea a luat o şi mai mare amploare. Totuşi El nu s-a ascuns, ci a luptat zi de zi să lase o urmă în lumea în care-a venit ca un străin. A vindecat, a mântuit, a trăit cum nimeni nu credea că se poate şi-n final a luat toată povara lumii asupra Lui.

Astăzi încă oferă toate aceste lucruri, doar să-ţi deschizi inima să-l primeşti. Azi e momentul să se nască nu doar în iesle ci şi-n inima ta.

Delia Monenciu

M-am bucurat de fiecare pagina. O carte binecuvantata care a adus roua in sufletul meu in fiecare dimineata din cele 365 de zile ale anului. Cred ca este un fel de desert al diminetii pe langa felul intai care ramane Biblia. O carte care mi-a adus liniste in unele situatii gandindu-ma ca nu sunt singura care lupta sa-si inteleaga inima, este o carte care m-a facut sa inteleg ca inima trebuie pusa in centru unde a pus-o Dumnezeu atat fizic cat si in viata de zi cu zi.

Din titlu am inteles ca este vorba de o calatorie a inimii noastre, o calatorie care poate fi ceva sublim, doar fericire alaturi de Dumnezeu sau o desertaciune, o alergare fara sfarsit, fara un scop departe de fata Lui. Cartea m-a atras inca din prima zi cand am vazut-o si am rasfoit-o putin la o prietena. Pentru mine personal este o carte pe care Dumnezeu mi-a randuit sa o citesc pentru intarirea mea spirituala si nu doar pentru a se aduna mormanul de carti citite, iar pusa inapoi in biblioteca sa se adune praful pe ea.

Cred ca ar trebui citita in fiecare an si in fiecare an sa fie priceputa mai bine, meditata mai mult timp, inteleasa si implinita in viata de zi cu zi. Cartea aceasta este extraordinara, calda, care inspira, ajuta, plina de idei si profunzime, pe care oricine o poate folosi ca pe o parte integranta a vietii lor. John Eldredge a facut o treaba buna avand grija ca in fiecare zi sa fie un subiect bun pentru inima iar citatele pe intelesul tuturor.

Calatoria inimii ne aduce aminte ca principalul recipient al vietii noastre este inima.Trebuie sa o citeasca toata lumea! Dumnezeu sa binecuvinteze autorul, editorul, traducatoarea si cititorii acestei carti.

Filipeni 1:27!

Nedelescu Naomi.

,,Creştinul e cel care nu trăieşte nici în trecut, nici viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează.”   N. Steinhardt

ACASA….
Ce resprezinta ‘acasa’? E un titlu de proprietate, sau adresa din buletin? E locul in care iti petreci majoritatea timpului?
Acasa… e acolo unde iti este inima. Acasa e acolo unde sufletul tau primeste odihna. Cand mergi acasa te simti in siguranta si protejat.
Imi e dor sa fiu acasa, acolo unde sufletul meu primeste odihna iar inima mea se simte protejata si iubita. Cand plec de acasa ma gandesc neincetat la momentul cand ma voi intoarce; iar cand sunt acolo ma bucur de acele momente unice. Imi place sa-mi simt inima acasa.
Acasa nu e pe o foaie de hartie, nu reprezinta o strada si un numar sau niste pereti. Acasa e in Bratele Tatalui, acolo unde tu esti Preaiubitul Lui iar eu sunt Printesa Lui.

Ioana Oniga

Rabdarea este mai mult decat suportarea. Viata unui sfant este in mainile lui Dumnezeu asa cum sunt arcul si sageata in mainile unui arcas. Dumnezeu tinteste inspre ceva ce sfantul nu poate vedea, si El incoarda arcul, mai mult si mai mult, si sfantul zice din cand in cand, “Nu mai pot”. Dumnezeu insa nu-l ia in seama, El incoarda in continuare arcul pana ce tinta apare in bataia sagetii, dupa care da drumul corzii. Increde-te in mana lui Dumnezeu. Cultiva-ti relatia cu Isus Hristos prin rabdarea credintei.

Oswald Chambers.

,,Nu devine omul cu nimic mai sfânt dacă e copleşit de laude; şi cu nimic nu-l pot înjosi ponegririle şi cuvintele de ocară. Fiecare este ceea ce este; oricâte vorbe s-ar vântura despre tine, ele nu te vor face nici mai răsărit, nici mai puțin răsărit decît cum eşti de fapt în ochii lui Dumnezeu.”

Thomas a Kempis

Potrivit site’ului www.contrastmedia.ro, în data de 9 decembrie, începând cu ora 19.00,  la Sala Radio (str. Donath 160, cartier Grigorescu) din Cluj-Napoca, va avea loc un concert. Trupele care vor susţine acest concert sunt 4motion, Aercurat si Skydive, acesta fiind organizat cu ocazia Sărbătorilor.

Preţul unui bilet este de 10 RoN, iar numărul de locuri este limitat.

Sursa: www.contrastmedia.ro

Dacă stau să analizez viaţa mea, trebuie să recunosc faptul că până în prezent am avut mulţi ani de rătăciri şi regăsiri. Cândva, am fost pierdută. M-am pierdut în mulţimea de gânduri şi tendinţe care veneau din partea prietenilor şi a lumii; m-am pierdut în multele pretenţii pe care ceilalţi le aveau cu privire la mine; m-am pierdut în speranţe false, idealuri greşite, perspective total nepotrivite; m-am pierdut în bucurii trecătoare şi în zâmbete false. Am fost pierdută, dar acum m-am regăsit. M-am regăsit când L-am găsit pe El, pe Salvatorul meu. Sau poate când m-a găsit El pe mine. E ceva ce deocamdată nu ştiu, cine pe cine a găsit. Dar mă bucur că astăzi  sunt a Lui.

Pe lângă faptul că eram pierdută, eram şi oarbă. Periculoasă combinaţie, nu? Să rătăceşti pe drumuri greşite, fără să vezi cu adevărat. Da, aveam impresia că văd şi că văd bine. Dar alergam în neştire cu ochii larg închişi. Până când m-am întâlnit cu El, ,,mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd.” [Luca 9:15] Mi-a deschis ochii cu adevărat şi a făcut asta cu dragoste şi blândeţe. M-a făcut să mă văd aşa cum mă vede El şi m-a făcut să privesc la cei din jurul meu prin ochii Lui.

În cele din urmă, am fost moartă. Un suflet mort într-un trup viu. Fără speranţă, fără bucurie, fără dragoste, fără visuri, fără nimic…doar cu o dorinţă aprinsă de a găsi viaţa. Probabil de undeva din Cer a simţit dorul inimii mele. De aceea a venit pe drumul meu, mi-a dat viaţă,  iar apoi drumul meu nu a mai fost al meu, ci al Lui. De atunci mergem împreună, mână-n mână.

Când am tendinţa să rătăcesc, să închid ochii sau să mor câte puţin înlăuntrul meu nu mă lasă, ci e aici să îmi reamintească de ceea ce a făcut în mine. Îmi reaminteşte mereu şi mereu că acum, cântecul vieţii mele este pentru El…aici pe pământ e doar pregătirea. Când o să mă cheme Sus, la El, o să Îi pot cânta cu adevărat.
Te iubesc!

Diana Farcău

Nu-ti fie frica daca la inceput lucrurile par dificile. E doar prima impresie. Cel mai important este sa nu bati in retragere; trebuie sa te stapanesti. [Olga Korbut]