Dacă stau să analizez viaţa mea, trebuie să recunosc faptul că până în prezent am avut mulţi ani de rătăciri şi regăsiri. Cândva, am fost pierdută. M-am pierdut în mulţimea de gânduri şi tendinţe care veneau din partea prietenilor şi a lumii; m-am pierdut în multele pretenţii pe care ceilalţi le aveau cu privire la mine; m-am pierdut în speranţe false, idealuri greşite, perspective total nepotrivite; m-am pierdut în bucurii trecătoare şi în zâmbete false. Am fost pierdută, dar acum m-am regăsit. M-am regăsit când L-am găsit pe El, pe Salvatorul meu. Sau poate când m-a găsit El pe mine. E ceva ce deocamdată nu ştiu, cine pe cine a găsit. Dar mă bucur că astăzi  sunt a Lui.

Pe lângă faptul că eram pierdută, eram şi oarbă. Periculoasă combinaţie, nu? Să rătăceşti pe drumuri greşite, fără să vezi cu adevărat. Da, aveam impresia că văd şi că văd bine. Dar alergam în neştire cu ochii larg închişi. Până când m-am întâlnit cu El, ,,mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd.” [Luca 9:15] Mi-a deschis ochii cu adevărat şi a făcut asta cu dragoste şi blândeţe. M-a făcut să mă văd aşa cum mă vede El şi m-a făcut să privesc la cei din jurul meu prin ochii Lui.

În cele din urmă, am fost moartă. Un suflet mort într-un trup viu. Fără speranţă, fără bucurie, fără dragoste, fără visuri, fără nimic…doar cu o dorinţă aprinsă de a găsi viaţa. Probabil de undeva din Cer a simţit dorul inimii mele. De aceea a venit pe drumul meu, mi-a dat viaţă,  iar apoi drumul meu nu a mai fost al meu, ci al Lui. De atunci mergem împreună, mână-n mână.

Când am tendinţa să rătăcesc, să închid ochii sau să mor câte puţin înlăuntrul meu nu mă lasă, ci e aici să îmi reamintească de ceea ce a făcut în mine. Îmi reaminteşte mereu şi mereu că acum, cântecul vieţii mele este pentru El…aici pe pământ e doar pregătirea. Când o să mă cheme Sus, la El, o să Îi pot cânta cu adevărat.
Te iubesc!

Diana Farcău