Am in fata o lumanare parfumata. Intr-un moment de plictiseala acuta m-am uitat mai cu atentie la ea si am observat un lucru care pana atunci nu imi sarise in ochi. Pe eticheta scria timpul cat putea sa lumineze.Ciudat, nu?

In Biblie Isus ne spune ca noi suntem lumina lumii.

Daca ai avea o eticheta pe tine, ce ar scrie pe ea la perioada maxima cat poate sa lumineze aceasta? Un numar finit? Sau ar fi scris, caligrafic, un infinit.

Aprinde o lumanare si observa-i intensitatea, constanta si dimensiunea.La inceput arde cu putere si lumineaza o suprafata mare de jur imprejur. Daca vanturi ceva pe langa ea, observi ca flacara se leagana si ea in stanga si in dreapta, scade ca si dimensiune si isi cam pierde din intensitate. Pe masura ce ceara se topeste, si flacara isi pierde “rolul”.

Privindu-ti viata ca pe o flacara… cum arde aceasta? E ea constanta in intensitate? Sau se leagana si ea o data cu incercarile care o invaluie? I se consuma vreodata “ceara”? Sau este intretinuta pentru o perioada nelimitata?

Lumineaza ea pe o distanta mare, cu putere? Sau emana o lumina slaba, firava, gata sa se stinga la cea mai mica suflare?

Flacara ta… cum arde?

“Uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos, Isus” (Filipeni 3:13-14)

Sarah Taban