In incercarea de a ne eschiva fata de tot ce „credem” ca nu putem din teama de nereusita sau o oarecare comoditate ne dam noua insine o gama larga de scuze, si din pacate nu vrem sa constientizam ca este modul cel mai trist prin care ne ingustam orizontul propiilor noastre posibilitati, sa nu cautam vinovati pentru nefericirea noastra, si mai degraba sa cautam solutii, acestea sunt de multe ori mai aproape decat ne imaginam

 Domnul iti permite sa visezi asa ca nimeni nu te poate opri. El iti ofera imaginatie si creativitate,este suficient sa ai incredere in Cel ce ne-a creat.

 Visez sa devin cat mai placut Tie.

Catalin Petroiescu

Dar ce este cel mai important este daca exista Domnul in comportamentul si gandirea ta,altfel spus cel ce Ti-a oferit gandirea se afla in gandul tau? Asta doar tu stii,poti sa negi sau poti recunoste ca Domnul este cel ce te sprijineste chiar si atunci cand nu te gandesti la El si asta pentru ca avem un Domn cu o dragoste mare,asa de mare incat in fiecare dimineata ea se innoieste,altfel spus avem privilegiul sa fim iubiti indiferent daca ne amintim de aceasta dragoste,si totusi devenim ceea ce ne propunem,realizam ce ne dorim,facem ce ne place.

Suntem preocupati ca ceea ce gandim sa devina realitate,cuvantul preocupat este interpretat ca si absorbit de ganduri,ce ne preocupa pe noi? Ziua de maine,sau  viitorul nostru? Viitorul nostru are loc tocmai acum,pe ce se bazeaza aceasta afirmatie? Pe faptul ca Domnul ne propune sa traim fiecare clipa ca si cand ar fi ultima,oare care ar fi comportamentul oameniilor daca ar lua in considerare ceea ce ne propune Domnul? Cu siguranta am fi mai diferiti am fi preocupati de lucrurile cu adevarat valoroase.

Avem nevoie sa fim preocupati de felul in care traim,nu este suficient sa fim crestini,acest statut nu ne confera o viata eterna,nici macar siguranta unei vieti lipsite de probleme.

Fii ceea ce ai fost creat sa  fii

Daca ai realizat ce esti ce-a mai diferita persoana ca traiesti asa cum tu iti propui,daca ai un comportament unic,diferit,asa cum iti imaginezi,este momentul sa te gandesti bine daca ceea ce tu promovezi este in acord cu ce Domnul a intentionat sa fii.

Cu siguranta ca Domnul iti vrea binele,de aceea trebuie sa recunosti ca ai fost creat pentru a promova bunatatea si dragostea unui Tata ce te trezeste in fiecare dimineata indiferent daca te rogi sau daca preocupat de ziua de maine uiti sa faci lucrul acesta.El este acela ce te binecuvanteaza cu bogatie,te apreciaza si are nevoe de tine asa cum esti tu,iti este greu sa il marturisesti pe Cel ce te iubeste asa de mult,pe Cel ce Te-a creat,iti este rusine sa vorbesti despre Tatal tau ce te iubeste asa de mult? El Tatal tau se bucura ca esti fiul Sau si te iubeste neconditionat.Fii realist nu poate sa iti fie rusine de creatorul tau.El te iubeste,tocmai te-a binecuvantat si traiesti,duci o viata de fite,asta daca o sa te gandesti doar putin,recunoste ca mai mult decat bogatiile acestei lumi ai nevoie de dragoste ,atunci cand ai dragoste ai tot ce iti lipseste,atunci vei deveni cu adevarat implinit.

Lasa scuzele,fii persoana ce ai fost creat sa fii…

Text: Catalin Petroiescu

Poza: Marius Coste

Biblia spune, ca toti oamenii avem pacat, Biblia spune ca toti am fii meritat moartea pentru acest pacat, si tot Biblia spune ca noi am primit salvare.

Prin Isus Cristos: Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu,pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

Acestea  fiind spuse in Biblie, putem fii siguri de un singur fapt: toti am primit mai mult de cat am meritat,toti ii datoram lui Dumnezeu faptul ca traim.

Vreau acum,sa iti prezint o mica intamplare, care sa o citesti cu inima deschisa fata de tine si Dumnezeu, stiind ca si tu si El iti cunoaste starea, iti cunoaste fiecare colt al vietii, si fiecare pacat.

In aceasta povestire este vorba despre un tanar adolescent dintr-un oras mic, care desii intors la Dumnezeu, ispitit fiind de satana mai cadea in pacat si se indeparta de Dumnezeu. Acest tanar, traind viata de zii cu zii  la limita credintei in Dumnezeu,era o tinta destul de usoara pentru satana, nu trebuia sa se oboseasca mult si il si rapunea. Deja in viata lui se formase o rutina. Se termina ziua in care avea numeroase greseli, venea seara in care isi cerea scuze pentru tot, si cu inima franta si obosita , spera ca maine va putea fii mai bun, dar…aceasi poveste zii de zii. Iar intr-o zii a fost invitat sa aiba un rol intr-o sceneta un rol, care desii nu ii convenea il reprezenta in mare parte. Era vorba despre o sceneta care prezenta Jertfa Lui Isus Cristos,Rastignirea. Tanarul nostru a primit rolul de a fii in multimea ce dorea sa-L vada pe Isus rastignit, intrei cei ce-L condamnau la moarte … Pus pe ganduri se gandea ca nu poate sa accepte, cum sa o faca, el care totusi are o relatie cu Dumnezeu chiar daca la limite joase, nu ar putea striga asa niciodata ! Si ceru sfatul lui Dumnezeu in problema lui…la scurt timp, Dumnezeu ii vorbise si ii spusese: Asculta-ma,iti e rusine sa mergi dupa cineva care poarta crucea in spate vrand sa-L imite pe Cristos strigand sa fie omorat,nu-i asa? Dar ia gandeste-te…ca prin pacatele si caderile tale, care sunt foarte dese, nu faci nimic mai special, si ca fiecare pacat savarsit de tine reprezinta durerea pe care Isus a suportat-o pe golgota pentru a te salva !

Tanarul a inlemnit, plin de lacrimi si-a dat seama ca fiecare gand, vorba, fapt rau ce il facuse pana atunci au fost motivul pentru care Isus a fost rastignit, si ca ispitele nu-s un lucru asa bun cum satana le face sa para. Si ca de fapt a te lasa dus de ceea ce diavolul iti vorbeste nu inseamna ceva mai mult decat a da cu piciorul in Mantuitorul tau si a striga “ La moarte cu Tine !” si nu faci altceva decat a de departa de Dragostea pe care Dumnezeu o are pentru tine.

De aceea,te indemn acum,la 2000 de ani,dupa ce Isus Cristos a murit pentru tine pe cruce,sa-ti analizezi viata,si relatia ta cu El,sa-ti analizezi trairile de pana acum,si sa te gandeti,ca fiecare pacat …este o piatra aruncata asupra Lui !

Text: Laris Perta

Poza: Vasi V.

    Dupa intrarea lui Isus in Ierusalim sarbatorim o serie de evenimente cum ar fi cina cea de taina, rugaciunea lui Isus in gradina Ghetsimani, actul de tradare a lui Iuda, prinderea lui Isus, drumul suferintei, rastignirea de pe Golgota si dupa parerea mea, cel mai mare eveniment, invierea lui Isus, eveniment ce constituie baza fundamentala a crestinismului. In aceasta saptamana oamenii tin post, incearca sa fie mai buni, sa’si aduca aminte de cele intamplate acum 2000 de ani la Golgota, sa mediteze asupra vietii lor.

    Totusi, daca am realiza cu adevarat ceea ce s’a intamplat atunci, am fi cu adevarat schimbati, pentru totdeauna. Daca am fi constienti ca cineva a murit in locul nostru, ca cineva a fost batjocorit pe nedrept, scuipat si batut cu mare cruzime nu am fi la fel. Cineva fara pacat a murit pentru pacat, cineva fara nici o vina, a murit pentru vina mea… si a ta. Cineva cu o dragoste inimaginabil de mare a lasat cerul pentru lumea asta de pacat. Cineva a venit sa fie exemplu, marturie si dragoste…Cineva a venit sa fie lumina in lumea asta de intuneric.

    Doresc ca aceste sarbatori sa aiba un impact mare asupra ta si sa iti schimbe viata…cu adevarat!

Titus Palut

In Biblie Isus ne spune ca noi suntem lumina lumii.

Daca ai avea o eticheta pe tine, ce ar scrie pe ea la perioada maxima cat poate sa lumineze aceasta? Un numar finit? Sau ar fi scris, caligrafic, un infinit.

Aprinde o lumanare si observa-i intensitatea, constanta si dimensiunea.La inceput arde cu putere si lumineaza o suprafata mare de jur imprejur. Daca vanturi ceva pe langa ea, observi ca flacara se leagana si ea in stanga si in dreapta, scade ca si dimensiune si isi cam pierde din intensitate. Pe masura ce ceara se topeste, si flacara isi pierde “rolul”.

Privindu-ti viata ca pe o flacara… cum arde aceasta? E ea constanta in intensitate? Sau se leagana si ea o data cu incercarile care o invaluie? I se consuma vreodata “ceara”? Sau este intretinuta pentru o perioada nelimitata?

Lumineaza ea pe o distanta mare, cu putere? Sau emana o lumina slaba, firava, gata sa se stinga la cea mai mica suflare?

Flacara ta… cum arde?

“Uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos, Isus” (Filipeni 3:13-14)

Sarah Taban

Inca din prima zi a creatiei, orice lucru sub soare a avut vremea lui. Dumnezeu a avut grija ca apele sa se desparta la momentu potrivit, pomii sa infloreasca la vremea lor, iar omul sa fie creat, la vremea potrivita, dupa chipul si asemanarea Lui. Ma intreb oare cum ar fii daca ne-am trezi intro dimineata si soarele nu ar fii pe cer. Ce as simti oare daca as vedea ca ziua trece dar luna nu mai apare pe cer? Cum ar fii daca dupa toamna ar veni vara, sau dupa primavara iarna? Nu ar face sens, pentru ca toate acestea au vremea lor.

Un Dumnezeu atat de minunat, care are grija ca in fiecare dimineata cand ma trezesc razele soarelui sa bata in geamul meu, imi poate purta de grija in toate! Mi-am dat seama ca orice in viata are un proces anume. Nu poate cineva sa treaca de la copilarie la batranete fara sa fie tanar prima data. Nu poate cineva sa il cunoasca pe Dumnezeu ca si mantuitor inainte sa fii pacatuit si sa recunoasca ca e un pacatos. La fel, toate probleme pe care le infruntam in fiecare zii, toate visurile, dorintele si planurile, toate aceastea au vremea lor. Pentru orice nedumerire exista un inceput si un sfarsit. Orice problema are o rezolvare la vremea potrivita.

Daca nu te indoiesti de faptul ca Dumnezeu are totul in control in jurul tau nu ar trebui sa te indoiesti de faptul ca El are in control si viata ta. Asadar, nu te ingrijora de ziua de maine pentru ca “orice lucru El il face frumos la vremea lui…” (Ecl.3:11)

Text: Emilia Burzo

Poza: Marius Coste

Dar noi suntem crestini, si am putea sa spunem ca este vorba doar despre un simplu proverb romanesc, poate ca avem dretpate, dar tind sa cred ca acest proverb a fost inspirat din scriptura din Matei 7:12 unde gasim scris ” Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel” verset care ne spune destul de clar “nu astepta mai mult decat oferi” pentru ca de multe ori suntem oameni ce ridica mari pretentii, ceea ce nu este un lucru gresit doar ca trebuie sa fim constienti de faptul ca cu cat asteptarile noastre sunt mai mari cu atat trebuie sa fim dispusi in a oferi proportional cu cea-ce credem.

Cred ca cel mai mult noua oamenilor si de ce nu crestinilor ne lipsesc doua lucruri: ne lipseste respectul de care avem atat de multa nevoie si pentru care luptam poate cel mai mult ,dar de cele mai multe ori suntem niste crestini ignorati fata de cei de la care asteptam respect, sau urmam un principiu piramidal prin care avem respect doar pentru cei ce se afla deasupra noastra in “piramida vieti” dar pe cei pe ii consideram inferiori, dar de fapt nu sunt, “uitam sa ii respectam”.

Alt lucru decisiv care de cele mai multe ori ne lipseste este dragostea “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Este un lucru vital de exemplu intr-o relatie de prietenie (cuplu), dar vorbim despre o dragoste reciproca,deci daca un cuplu defineste o relatie intre doua persoane, la fel si cu cei din jurul nostru construim relatii, deci este nevoie sa ii iubim macar la fel de mult cat o facem pentru noi, si din nou revenim la versetul “Ce vroiesti sa faca oamenii pentru tine,fa si tu la fel pentru ei”(…)

Asteptam sa vedem ca lucrurile se schimba ,dar de cele mai multe ori nu facem nimic; asteptam ca altii sa faca lucrurile ce noi ar trebui sa le facem, dar este mai bine sa oferi.

Incepe cu tine, esti persoana care poate schimba o lume, este important sa poti spune

astept sa OFER!

Text: Catalin Petroiescu

Poza: Marius Coste

Imagineaza`ti un tablou artistic cu urmatoarele elemente: o vaza, in ea doisprezece trandafiri rosii, o raza de soare ce le amplifica frumusetea… totul parca ar lua viata.

 Un oaspete, atras de frumusetea lor, se apropie sa le simta parfumul,dar spre surprinderea lui, nu aveau, pentru ca erau flori artificiale, imitand cu maiestrie ceea ce este viu. Aveau infatisarea de flori, dar nu aveau viata.

Nici o albina nu s`a asezat vreodata pe aceste “flori”.

 Gandindu`ma la viata mea de crestin, imi pun intrebarea: de cate ori este lipsita de parfumul placut al Invatatorului!? Se spun cuvinte frumoase, zambete, se practica sportul binefacerii (doar de ochii lumii ca fariseii), dar este o mare lipsa: nu este prezent Duhul lui Dumnezeu in inima ca sa ne`o inmiresmeze cu parfumul din Cristos!

 Acest parfum, era raspandit de adunarea din Filipeni si Epafrodit (Filipeni 4.18), vaduva cu cei doi banuti (Luca 21.3).

 Ce mare mirare pentru lume, cand vede purtarea credinciosilor adevarati, caile lor, aratarea sub adevaratul lor caracter in sanctuarul Domnului.

Text: Sami Erdei

Poza: Marius Coste